Nichita Stanescu

Marin Sorescu

LA LECŢIE

De câte ori sunt scos la lecţie

Răspund anapoda

La toate întrebările.

- Cum stai cu istoria?

Mă întreabă profesorul.

- Prost, foarte prost,

Abia am încheiat o pace trainică

Cu turcii.

- Care e legea gravitaţiei?

- Oriunde ne-am afla,

Pe apă sau pe uscat,

Pe jos sau în aer,

Toate lucrurile trebuie să ne cadă

În cap.

- Pe ce treaptă de civilizaţie

Ne aflăm?

- În epoca pietrei neşlefuite,

Întrucât singura piatră şlefuită

Care se găsise,

Inima,

A fost pierdută.

- Ştii să faci harta marilor noastre speranţe?

- Da, din baloane colorate.

La fiecare vânt puternic

Mai zboară câte un balon.

Din toate astea se vede clar

C-o să rămân repetent,

Şi pe bună dreptate.

(Marin Sorescu)

LECTIA DESPRE CUB

Se ia o bucată de piatră

se ciopleste cu o daltă de sânge,

se lustruieste cu ochiul lui Homer,

se răzuieste cu raze

până cubul iese perfect.

După aceea se sărută de nenumărate ori cubul

cu gura ta, cu gura altora

si mai ales cu gura infantei.

După aceea se ia un ciocan

si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.

Toti, dar absolut toti zice-vor :

-Ce cub perfect ar fi fost acesta

de n-ar fi avut un colt sfărâmat!

(Nichita Stănescu)